Skincare

Skincare
Skincare

Bioderma

Bioderma
Bioderma Nude Touch

Noutati L’Erbolario

Noutati L’Erbolario
Noutati L’Erbolario

Cum am devenit vegetariana...

   Am tot primit intrebari despre cum/de ce/cand am renuntat la carne, iar azi Stella mi-a amintit de subiect, asa ca am decis sa scriu o postare despre toata intamplarea.
   Daca ati cunoscut vreodata un vegetarian, cel mai probabil a luat-o pe acest drum dupa ce a asistat la scena taierii unui miel/porc cu ocazia sarbatorilor religioase care la noi, romanii, sunt asteptate cu mare drag tocmai prin prisma consumului de (cat mai multa) carne si nu a semnificatiei lor. Cel putin vegetarienii cunoscuti de mine asa au inceput.
   Cazul meu nu difera cu mult, dar radacinile se trag din copilarie, de la varsta de 2-3 ani. Inainte sa pot macar sa vorbesc coerent, am asistat la o scena pe care nu mi-o amintesc in mod special, dar mi-a povestit-o mama. Un cal inhamat la o caruta mult prea grea, pe timp de iarna, a alunecat si s-a lovit de gheata si nu a vrut sa continue sa traga, motiv pentru care a fost batut cu nesfarsita cruzime de un ...om.
   Apoi, cand am crescut putin si mergeam la gradinita, tot iarna, observam fascinata cum caii scot aburi pe nas si, in mintea mea de copil, credeam ca au inauntru un fel de soba si ceea ce scot este de fapt fum :) Degeaba se chinuiau ai mei sa-mi explice cum functioneaza treaba asta si se pare ca nici nu observam ca si oamenii scot aburi. Cert este ca eram fascinata de aceste animale si inca sunt...

    Intamplarea de la care a pornit totul a avut loc in noiembrie, acum 12 ani. Intr-o zi geroasa, cand soseaua era acoperita de polei, un cal s-a speriat de o duba care a claxonat caruta pe care o tragea si a fost lovit langa un ochi cand masina a depasit... din reflex animalul a lovit cu unul dintre picioare si a fost grav ranit. Stapanul, un rrom tigan, l-a dezlegat de la caruta si l-a abandonat in fata blocului meu, intr-un loc de unde il puteam vedea din casa, stand in balcon.
   La -20 de grade (asa de friguroasa era luna noiembrie atunci), calul a stat o noapte intreaga afara, agonizand din cauza ranii. Nu am sa pot uita vreodata imaginea piciorului sau ranit : copita ramasese prinsa de restul doar printr-o bucatica de piele, era pur si simplu distrus. Multi vecini si trecatori au sunat la veterinari si au vrut sa-l ajute, dar astfel de rani la cai sunt incurabile si nimeni nu s-a complicat sa-l ia si sa-l hraneasca o viata intreaga, fara sa-l poata folosi macar la carat.
    A doua zi dimineata, zapada din jurul animalului era rosie pe 1-2 m patrati, atat de mult sange pierduse. Am stat minute in sir pe geam, uitandu-ma la el si mi-am promis mie insami ca, atunci cand voi fi mare, voi face tot ce pot pentru a ajuta in astfel de cazuri.
   Pe la pranz, nenorocitul de stapan s-a intors si l-a tras de coama (pe care vecinii i-o impletisera intr-o codita), l-a fortat sa se ridice de pe pamant si sa mearga, asa grav ranit cum era, pana la... abator!
    Ai mei mi-au explicat, la insistentele mele, ce se intampla acolo si cum carnea, eventual si oasele si copitele, sunt folosite in mezeluri.

    Cred ca nu e nevoie sa spun in ce fel m-a marcat si dezgustat aceasta intamplare. Din acea zi, mi-am jurat mie insami ca nu vreau sa iau parte la asa ceva si ca nu am de gand sa mai mananc vreodata carne, promisiune pe care am tinut-o pana in prezent. Au trecut 12 ani.

     Desigur, situatii de acest gen au mai fost... una pe care o tin minte este cand un unchi fara suflet a batut o oaie (eram in vacanta la bunica) cu nimic altceva decat o furca! A ranit animalul in asa fel incat singura solutie era sa fie omorata, altfel avea sa moara de dureri. O matusa care venise si ea in acea perioada s-a "ocupat" de toata treaba si, dupa ce ma vazuse cat sunt de afectata si cum stau pe langa oaia aia, incercand s-o alin cumva, m-a intrebat (si a si insistat) daca nu vreau tocanita facuta din carnea ei!
     Intre timp, am dezvoltat o repulsie fata de carne pe care nu ma simt in stare s-o exprim in cuvinte. Pur si simplu nu as manca nici daca nu as avea nimic altceva si ar urma sa mor de foame.
     Nu-mi amintesc daca a fost asa la inceput, cand mi-am propus sa renunt... probabil am mai consumat de cateva ori pana m-am lasat definitiv, dar cert e ca acum nici nu concep sa ma ating de vreo bucatica de carne.

    Poate va intrebati totusi ce mananc... ei bine, avand atatea alte optiuni, am descoperit cu mare bucurie ca legumele si fructele si orice altceva sunt mult mai gustoase cand esti nevoit sa le consumi exclusiv. In principal mananc salate (nelipsite in orice perioada a anului), combinatii cu orez si legume, paste (ocazional), supe si ciorbite, cate o pizza vegetariana la cateva saptamani. Prajeli mananc foarte rar (imi ador ficatul si am grija de el :) ), maxim de 3 ori pe luna si incerc sa pastrez o distanta de 7-10 zile intre aceste 3 dati. Imi fac mancare si la cuptor destul de des. Consum si oua si lactate, nu am nici o problema cu produsele obtinute de la animalul viu, fara sa fie nevoie sa-l chinuie nimeni pt. acestea.
    Prietenul meu imi spune adesea, cu regret, "ce mi-e ciuda ca nu poti sa te bucuri si tu de un gratar cu mine", iar eu ii dau mereu aceeasi replica "ma bucur la fel de mult de o salata sau orice altceva". Si asa si e, cum unii saliveaza cu gandul la o friptura, mie imi lasa gura apa o salata proaspata, plina cu de toate, sau un mar copt sau o felie de pepene. Sunt o gurmanda si mananc de placere, iar fructele sunt marea mea pasiune :).
    Ai mei au fost initial socati de decizia mea, dat fiind faptul ca aveam doar 12 ani si au incercat sa ma descurajeze, in zadar. Nu au incercat totusi sa ma pacaleasca sau sa ma forteze, nici nu cred ca aveau cum. Intr-un final tata a acceptat decizia mea, iar mama a renuntat si ea de vreo 7 ani la carne, dupa ce un medic i-a recomandat sa reduca consumul (iar acest lucru i-a rezolvat o problema de sanatate! ).

    Intentia mea nu e de a va influenta in vreun fel, nu ma intereseaza ce mananca altii catusi de putin. Nu sunt nebuna sau exagerata si nu-mi fac prieteni pe criteriul "e vegetarian sau nu". Din contra, absolut toti prietenii mei, actuali si trecuti, au fost consumatori de carne, iar eu am mancat la masa cu ei, fara sa stramb din nas la mirosul de carne.
   
     In legatura cu cat e de sanatoasa aceasta varianta, va spun doar ca n-am ajuns la spital sau medici decat pt. analizele obligatorii (la examenul de bac, facultate, etc.), iar toate aceste analize mi-au iesit perfecte, de fiecare data.
     Ceea ce conteaza pt. mine e ca ma simt bine si sanatoasa asa; incerc sa beau tot mai multa apa (2l nu sunt de ajuns, consider eu) si sa reduc consumul de paine (pt. ca doar asta ma ingrasa acum). Nu am absolut nici un motiv sa reincep sa mananc carne, nu-mi place nici mirosul si nu mi s-a intamplat vreodata sa poftesc...
 
     Un alt aspect care ma bucura (desi nu sunt 100% sigura ca are legatura) e faptul ca multi oameni mi-au spus de-a lungul timpului "ce ten curat ai, se vede ca nu mananci carne" :)
     In final, vreau doar sa mentionez ca ma sperie cantitatile de carne pe care le mananca cei mai multi oameni; banuiesc ca ati auzit macar o data in viata ca se recomanda 100-150 gr carne pe zi sau echivalentul (ca marime) a unui pachet de carti de joc... Eu nu am vazut pe nimeni care sa respecte aceasta regula.

     Sper sa nu starnesc controverse si discutii, intentia mea este doar de a satisface curiozitatea celor care au intrebat despre aceasta alegere a mea. Eu nu o regret, din contra, consider ca este cel mai bun si mai intelept lucru pe care l-am facut vreodata, mai ales la o varsta atat de frageda.

Aceasta e povestea mea.

32 de comentarii

  1. si eu as vrea sa renunt definitiv.. mananc rar carne si aia mereu e in ceva..gen sarmale salatea de beuf.. dar cred ca as putea sa renunt..la noi nu prea se gasesc multe produse semipreparate pt vegetarieni, dar odata ce zbor de aici, chiar e un mod de viata pe care as vrea sa il am.. :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubita, nu pleca fara sa ne cunoastem :)
    Iti tin pumnii sa ai vointa si alternative gustoase, sunt convinsa ca o sa-ti placa si ai sa te adaptezi rapid. Pup

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte buna postarea.. e clar ca schimbarea asta s-a produs la nivel afectiv.. e mai usor sa schimbi ceva cand esti afectat (in bine sau rau). Pacat ca pe mine ma afecteaza foarte greu ceva incat sa ma schimbe.. :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici eu nu ma omor dupa carne... Aleg cu placere o salata in locul unei fripturi, dar in schimb imi plac crispy strips de la KFC :)) si salamul de sibiu...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am scris un comentariu luuung si mi-a dat eroare :( O sa incerc sa il rescriu, desi nu o sa mai fie la fel de bine construit, stiu sigur :))

    In primul rand, vreau sa iti spun ca te admir pentru alegerea ta de a adopta acest stil de viata, dar si pentru vointa cu care ai reusit sa te tii de regim. Eu nu as putea sa fac renunt la carne, din mai multe motive. Nu e zi in care sa nu mananc acest aliment, imi place la nebunie si, desi iubesc animalele foarte mult, nu stiu daca l-as putea scoate din alimentatia mea. La scoala imi iau mereu sandvis, daca nu as manca deloc carne, nu stiu cum as rezista 7-8 ore sau mai mult plecata de acasa. Asta mi se intampla si pentru ca sunt cam slaba si corpul meu nu are resurse din pacate :)) asa ca mi-e cam greu sa rezist. Eu de abia pot sa tin post cateva zile, daca m-as face vegetariana cred ca as tine-o numai in lesinuri. Oricum, intr-un fel, mie mi se pare normal sa mancam carne atata timp cat nu exageram, pana la urma oamenii au mancat dintotdeauna asa ceva. Insa bineinteles ca, daca sunt persoane ca vor si pot sa renunte la ea, nu este nicio problema, este alegerea fiecaruia pana la urma si noi ne cunoastem organismul cel mai bine ca sa stim ce ne trebuie si ce nu.
    Povestea ta m-a intristat, saracul cal :( nici nu vreau sa ma gandesc prin ce a trecut. Eu niciodata nu am fost la tara la taiat de porc, miel sau altceva, nu as rezista. Cu toate astea nu ma pot abtine de la carne, imi place prea mult, recunosc. Nu as vrea sa fie animale chinuite pentru mancarea mea, dar nici nu am cum sa verific tot timpul asta, din pacate. Apropo de ce ziceai tu, ca mananci oua si lactate pentru ca nu sunt chinuite animalele de la care provin, te contrazic. Exista fabrici in care se tin gaini, vaci, oi in custi, sunt indopate cu hrana preparata si tinute toata viata acolo pana cand nu mai sunt in stare sa dea oua si lapte, iar apoi sunt trimise la abatoare. Animalele astea nu vad in viata lor lumina soarelui si nu ating nici macar cu varful limbii iarba proaspata. Tocmai de aia ti-as recomanda, daca ai posibilitatea, sa incerci sa iei cat mai multe din alimentele de genul de la tara sau de la o ferma unde stii in ce conditii sunt tinute animalele. Eu o am pe bunica mea la tara, altfel nu stiu ce m-as fi facut.

    Ma bucur ca ti se potriveste acest stil de viata si, mai presus de toate, ca esti sanatoasa :) Insa sunt curioasa de un lucru, cand vei avea copil ii vei impune regimul tau alimentar de mic sau il vei lasa sa aleaga?

    O seara placuta si sper sa nu te deranjeze comentariul meu :*

    RăspundețiȘtergere
  6. Miuri, asa ma gandesc si eu, daca imi propuneam pur si simplu nu cred ca reuseam. Tu esti mai puternica, ceea ce e de apreciat :)

    Irina, kfc-ul asta da dependenta :)) Si eu il tot frecventez, au ceva vegetarian demential de bun. Pup

    RăspundețiȘtergere
  7. Blossoms, draga mea, tu nu ai cum sa ma deranjezi, orice ai scrie :)
    Sper ca nu am lasat sa se inteleaga ca am ceva cu carnivorii, din contra! Eu sunt constienta ca fiecare organism are propriile nevoi si functineaza cu un anume combustibil, stiu si eu destui oameni care pur si simplu au nevoie de carne.
    Citisem mai demult pe fuga o carte in care se recomandau diverse combinatii de alimente pe grupe de sange, am mai intalnit si pe net astfel de articole.
    E posibil ca eu sa functionez mai bine cu aceasta dieta; nu stiu ce alti factori influenteaza asa ca nu ma pronunt.

    Cand voi avea copilasi, am sa ii las sa aleaga, asa e corect si frumos; si eu am avut acest drept de a alege. Nu stiu insa cum am sa ma descurc cu preparatul mancarii lor, nu ma vad taind si prajind fripturi :))

    Iar in legatura cu fermele, nu m-am documentat prea mult, dar mi se pare normal si logic ce spui tu, sunt animale special crescute si folosite in acest scop. Eu cumpar lapte si branzeturi din comert, oua incerc sa mananc doar de la tara. M-as intrista prea mult sa ma gandesc mai departe de atat...

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce pot sa-ti zic decat felicitari, cred ca doar persoanele cu o vointa de fier pot face asta.
    Eu sunt foarte pofticioasa asa ca mie mi-ar fi destul de greu sa renunt la acest aliment:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Lory, a fost vointa la inceput, dar fiind o decizie luata pe fond emotional, chiar nu a fost greu. Crede-ma, si eu sunt mare pofticioasa, dar am destule variante multumitoare. Conteaza doar sa te simti tu bine si sa nu faci excese :) :-*

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga mea, ma bucur ca ai scris pe blog despre asta. Eu incerc sa mananc mai sanatos si nu reusesc. Nu ma omor cu carnea, prefer carnea foarte slaba (daca vad grasime sau tendoane sau alte chestii sau le simt intre dinti, e nasol!), dar regimul meu alimentar nu e sanatos per total. Stiu ca blogul tau e dedicat altor subiecte, dar ti-as sugera, daca vrei, sa publici ocazional si retete cu ceea ce pregatesti tu, la cuptor sau fara foc. Te rog acest lucru pentru ca eu, ca o gospodina in devenire, as vrea sa incerc sa gatesc si mancare mai sanatoasa, dar cand gatesc legume, mancam de parca ar avea azbest in ele. :)) Imi par total fade si lipsite de gust si aroma. De-aia te rog sa ne scrii cum pregatesti tu, poate stii niste secrete care le fac mai placute papilelor gustative.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  11. Bravo!
    dar nici peste nu mananci? Chiar e sanatos pestele.

    RăspundețiȘtergere
  12. Felicitari !!! Am fost si eu vegetariana 6 luni(prin liceu), dar din pacate sanatatea nu-mi mai permite sa fiu.Nu am voie sa mananc legume si fructe crude :((.Si-mi placcccc ..

    RăspundețiȘtergere
  13. foarte interesant si mersi pentru raspuns! eu nu mananc carne multa , nici zilnic.porc nu mananc. definitiv nu as renunta. fiecare are alegerile lui in viata . ma bucur pentru tine.te imbratisez cu drag.stella

    RăspundețiȘtergere
  14. Si eu nu mananc carne de multa vreme. Cand eram mica, aruncam carnea din mancare pe geam cand nu se uita mama. Nu-mi place nici gustul, nici locul din care provine. Iubesc animalele, mai degraba as muri decat sa mananc miel sau iepure. Nu as putea sa mananc miel, stiu ca odata mi s-a pus in farfurie si am plans pana m-au lasat in pace si nu m-au pus sa mananc...

    RăspundețiȘtergere
  15. Sadie, sigur ca da, chiar imi place ideea ta. Nu sunt mare gospodina, dar imi place sa gatesc. Am sa incerc sa fac rost de niste condimente mai bune si poate ma apuca cheful de stat mai mult in bucatarie :)
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  16. Anca, nu ma omor dupa peste, dar mai incerc sa mananc ton o data la o luna jumatate, doua. Cred ca se intampla de 5 ori pe an, maxim :)
    Fata de peste nu am aceleasi sentimente, chiar daca suna aiurea si putin ipocrit.

    RăspundețiȘtergere
  17. Miss Z, ce rau imi pare sa aud asta! N-am mai auzit de astfel de cazuri, dar daca trebuie sa mananci carne ca sa fii sanatoasa, e cel mai bine asa.
    Din pacate, cu sanatatea nu te joci... eu chiar sunt surprinsa ce bine tolereaza corpul meu lipsa proteinelor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Stella, iti multumesc mult! Eu m-am adaptat asa si nu simt deloc nevoia de carne. Incerc sa compensez prin alte alimente si sa mananc pe cat posibil sanatos.
    Si eu te imbratisez, pup!

    RăspundețiȘtergere
  19. Camelcutza, esti de-a mea :) Stiu ce zici, asa eram si eu la inceput cand ai mei nu voiau sa accepte ideea.
    Asa-i ca te simti bine si n-ai probleme de sanatate? :)
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
  20. si mie imi place mult ideea propusa de Sadie :) o sustin! :*

    RăspundețiȘtergere
  21. Felicitari!Nu doar pentru faptul ca esti vegetariana ci pentru modul sanatos in care mananci!Acum incerc si eu sa mananc mai sanatos si vad ca se poate (am mai renuntat la unele alimente, desi sunt cam pofticioasa, dar am avantajul ca ma satur repede);pentru ca din pacate stomacul meu nu mai rezista la toate prostiile, cum o facea inainte,insa ar trebui sa am si un orar de masa, dar la asta mai am mult de munca...sper sa reusesc!La ten sa stii ca se vede ca e ingrijit si pari chiar mai tanara, insa am crezut ca e asa din cauza produselor de ingrijire!Tine-o tot asa!:*

    RăspundețiȘtergere
  22. Miuri, am sa tin cont de dorintele voastre, promit :) Pup

    RăspundețiȘtergere
  23. Adriana, iti multumesc mult :) La ten am observat schimbari si cand m-am tinut de cei 2 litri de apa pe zi. Iar schimbarile in rau apar imediat ce mananc prost, din pacate.
    Orar de masa nu am nici eu, mi-e greu sa ma invat sa mananc dimineata, dar planuiesc sa fiu mai atenta cu asta incepand din vara. Momentan sunt data peste cap cu examenele si dizertatia si mi-e greu sa ma concentrez la altceva...

    Incearca sa faci schimbari mici, pas cu pas o sa iti fie mai usor sa aduci schimbari pozitive in alimentatie, nu trebuie sa renunti brusc la tot ce iti place. Eventual incearca un aliment mai deosebit pe luna (eu recomand goji), din care sa mananci cate putin, zilnic.
    Pupici si succes!

    RăspundețiȘtergere
  24. Mi-a venit sa plang cand am citit despre acel cal pentru ac si eu am asistat la o scena asemanatoare, un cal inhamat la o caruta extrem de incarcata efectiv nu mai putea sa traga iar un idiot tampit si nu mai stiu cum sa il numesc in orice caz o bestie il batea...nu mai vreau sa insist cu detaliile pentru ca pe langa mila nesfarista simt si o ura si dorinta de razbunare a acelui biet animal. Ce pot spune?
    Eu sa stii ca mai mananc carne dar foarte rar, chiar ma simt mai bine cu un aport f mic de carne. Mult mai usoara si mai sanatoasa.
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  25. Draga mea, pe mine ma deranjeaza profund sa vad oamenii lovind sau ranind animalele, sunt de acord cu tine cand spui ca-ti vine sa razbuni bietul animal.
    Mie mi-au spus prietenii ca atunci cand mananca mai putina carne chiar se simt ok si dupa un timp te obisnuiesti...
    Pup :-*

    RăspundețiȘtergere
  26. ce scumpa esti..abia acum am vazut raspunsul tau..ufff stiu ca ti-am mai zis, dar dc iti pui disqus te pot " stalkingui " mai bine :))

    RăspundețiȘtergere
  27. Ufff..ce-am mai plans la intamplarea cu calul..:( Ceva asemanator s-a intamplat cu vaca pe care bunica mea a crescut-o vreo 10 ani, daca nu si mai mult, animal cu laptele caruia am crescut si ne-am facut mari, avea si un nume si intorcea capul de cate ori o strigai, era de-o inteligenta sclipitoare. Venea singura acasa de la pasune si cand ajungea in fata portii, mugea. Ca sa nu mai spun cat de cuminte era. Cand eram eu mica si, mai apoi, verisorii mei, ne jucam pe langa ea, o trageam de urechi, o mangaiam pe bot si nici macar o data nu a avut intentia de a ne rani.
    Ma rog, ideea este ca imbatranise si la insistentele unora ahtiati dupa bani, bunica a fost obligata sa o trimita la abator. A plans saraca cu zilele si nu-i iesea din cap imaginea vacutei noastre iubite in masina abatorului. Verisorii mei, desi erau mici, plangeau si trageau de usa si de zabrelele masinii, vaca mugea.. Tabloul a fost unul groaznic. Si acum mai plange "frumusetea mea" (bunica:)) cand isi aminteste de ea. Tot asa plange in fiecare an cand este taiat porcul pe care il creste un an de zile si caruia ii vorbeste si pe care il alinta cu bunatati porcesti:). Sau mieii la paste sau gainile pe care le creste de cand sunt puisori mici, pufosi.
    Tot mai des ma gandesc sa renunt la carne sau cel putin la cea care provine din animale carora le poti pune un nume, animale pe care le mangai si iti ofera hrana fara sa fie nevoie sa le iei si carnea de pe oase. Olivia Ster a scris pe site-ul ei despre motivele pentru care a renuntat la carne: http://oliviasteer.ro/

    RăspundețiȘtergere
  28. Zuzi, cat de trista e povestea cu vacuta :( Nu pot sa-mi imaginez ce greu a fost, mai ales dupa atatia ani...
    Nu am mai scris in postare, dar am vazut atatia ani cum au adus ai mei miel taiat si jupuit de Paste, acasa; in fiecare an ma oripila imaginea animalului mort, intr-o punga, mai ales cand i se vedeau ochii. Eu nu pot sa separ in mintea mea cainii si toate animalele pe care le iubesc de vaci si porci si alte vietati crescute la tara. Pentru mine sunt toate niste biete suflete si nu pot sa le ucid si sa le mananc...
    Am citit la tine despre motivele Oliviei si ma bucur mult ca si alti oameni vor afla beneficiile aduse din punct de vedere al sanatatii.
    Pup

    RăspundețiȘtergere
  29. Georgia, eşti o fată minunată. Prima dată mi-a atras atenţia frumuseţea ta. Acum, citind tot ce-ai scris în acest post şi având o colegă care este vegetariană, ma gândesc serios să renunţ şi eu la carne, în viitorul apropiat.

    În ceea ce priveşte acest blog, ţine-o tot aşa. Îmi face mare plăcere să citesc tot ce scrii.

    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Albastrica :) Te sustin si daca ai nevoie de idei de mese, poti sa ma intrebi oricand, eu niciodata nu raman in pana de pofte si retete.
      Multumesc frumos ca ma citesti, inseamna mult pentru mine.

      Ștergere

Feedback-ul tau ma bucura foarte mult!
I'd love to know your thoughts on the subject! :)