Haircare

Haircare
Haircare

Cumparaturi iHerb

Cumparaturi iHerb
Cumparaturi iHerb

Empties

Empties
Empties

Not giving up


 Pe 29 mai am gasit-o pe Lisa. N-o mai vazusem din 16 aprilie anul trecut, zi pe care inca mi-o amintesc in detaliu. Am plecat la job si ea m-a insotit pana la usa, iar eu am avut un gand trist ("parca e ultima oara cand o vad") si am incercat sa mi-l scot din minte imediat. Cand m-am intors acasa ea nu era nicaieri, am cautat-o pe toate strazile din jur, a doua zi la fel, sperand sa fie ratacita prin vecini si cat mai aproape de casa.

 Locuiam la curte si ii mai aveam pe Felix si Maya, pisici ale familiei fostului meu prieten. Stateam acolo de cateva luni, timp in care pisicile nu plecasera niciodata de acasa, cu atat mai mult Lisa care era fricoasa, crescuta in apartament. La 2 zile dupa disparitia ei, Felix a "fugit" si el, iar eu mi-am petrecut urmatoarele multe luni cautandu-i pe amandoi in fiecare seara, tot mai departe de casa. I-am cautat din aprilie pana aproape in septembrie, singurele exceptii fiind cateva nopti in care a plouat. Am lipit aproape 100 de afise in zona si in ciuda sperantelor mele, nu am primit decat un telefon tip "Cat e recompensa?" si unul prin care am fost injurata. Vara, prin iulie, a disparut si Maya. 


 In ciuda eforturilor mele, nimeni nu parea sa stie nimic de pisici. Nu pareau sa fie prin vecini, acasa nu se intorceau, iar eu eram tot mai descurajata. Nu voiam sa admit ca poate au murit, ca le-a facut cineva rau. Simteam ca Lisa mea e bine si ca o voi gasi. M-am lovit de parerile binevoitoare ale multor oameni, inclusiv apropiati. "E doar o pisica, ia-ti alta.", "Esti ridicola cu afisele tale." etc. Nu mai indrazneam sa spun nimanui ca ma duc seara sa ii caut si putine persoane intelegeau cat inseamna pentru mine.

 Pentru ca Lisa disparuse chiar cu o saptamana inaintea zilei mele de nastere, l-am primit de la colegii de la job pe Simba, iar in locul lui Felix si Maya, familia fostului meu prieten l-a pastrat pe Petrica. Pe ei 2 sigur ii stiti daca urmariti blogul, au aparut aici adesea.

 In luna martie a acestui an, intr-o dimineata de duminica, Petrica era de negasit... Il auzeam dar nu il vedeam si mi-am dat seama ca pare sa se auda din curtea vecinilor. M-am dus langa gard si l-am vazut prins intr-o cusca metalica, moment in care adevarul infiorator m-a lovit si mi-am dat seama ca acele jigodii langa care am locuit 1 an si jumatate imi furasera toate pisicile si aveau de gand sa dea lovitura si a 4a oara. L-am recuperat pe Petrica si in perioada urmatoare singura mea grija a fost sa aflu unde au dus cele 3 pisici de anul trecut, daca le-au abandonat in camp sau le-au dat unor rude etc.

 Am aflat de la sotia celui foarte deranjat de prezenta pisicilor noastre ca fusesera duse la 16 km distanta. Ea stia de toata treaba, mi-a raspuns senina ca a prins foarte multe pisici anul trecut si ca nu stia ca-s ale noastre. Ii deranja ca le stricau gazonul si ca dormeau pe scaunele lor din gradina.

 M-am dus in satul respectiv si am lipit o serie de afise intr-o zi friguroasa, in care nu era nimeni pe strazi si am identificat rapid curtea vecinului nostru, o curte goala ce-i servea drept parcare. Era evident ca pisicile nu aveau cum sa stea acolo iar alaturi era o sosea destul de circulata. Am incercat sa nu-mi fac sperante, trecuse mai bine de 1 an si sansele mele erau minime. In cateva zile m-a sunat un domn un varsta in legatura cu o pisica "asemanatoare" celei din afis insa la fata locului am vazut ca era de fapt maro-tigrata si gestanta, nu avea legatura cu Lisa mea si era evident ca incearca doar sa scape de ea.

 Apoi, a venit ziua in care urma sa ma mut definitiv de la fosta casa. Am gasit printre lucruri o mapa cu afise color si mi-am propus sa merg pentru o ultima oara sa lipesc in zona, dat fiind ca urma sa ma mut departe si sigur nu mai ajungeam in satul cu pricina. Le-am lipit, am plecat spre noua casa si in cateva ore am primit un telefon. O doamna avea acasa o pisica portocalie, am rugat-o sa imi trimita poze cu ea pentru a nu reveni in sat degeaba si am stiut, am stiut instantaneu ca e Lisa mea. Avea 3 puiuti de 1 luna.

 Cand am ajuns sa o recuperez, nu-mi venea sa cred ca o vad in fata ochilor. Nu indrazneam inca sa ma bucur, eram oricum cu inima franta din cauza despartirii si mutarii si parca nu gandeam limpede. Am luat-o totusi cu tot cu puiuti, iar in masina, privind-o in cusca, m-a invadat un sentiment de liniste si pace. Nu stiu prin ce a trecut in acel an si o luna, dar grijile si tristetea mea si neputinta din toate noptile in care am batut strazile singura, in cautarea ei, toate greutatile prin care a trecut ea, toate ajunsesera la final.

 Faptul ca am gasit-o chiar in ziua mutarii a fost pentru mine ceva magic, un semn ca acolo sus cineva chiar ma iubeste si imi transmite ca trebuie sa am curaj, pentru ca uite, se pot intampla astfel de lucruri. 

 In primele saptamani, ocupata cu mutarea si despachetarea lucrurilor, nu am reusit sa ma bucur de ea cat as fi vrut dar acum am imprietenit-o cu Simba si in casa animalutele traiesc in armonie deplina. Cu catelusa Jessy nu au fost probleme, ele au crescut practic impreuna.

 Petrica a ramas cu familia, bineinteles. Imi pare teribil de rau dupa el si imi doresc foarte mult sa nu ii supere pe vecini si sa nu fie iarasi prins. Din pacate, desi a crescut impreuna cu Simba, el e usor salbaticit, ii place sa se plimbe, sa traiasca afara. L-am sterilizat cand era pui insa nu a renuntat la aceste obiceiuri.

 Despre vecinii in cauza nu vreau nici sa-mi amintesc, nici sa mai stiu vreodata. Din punctul meu de vedere le-as fi rupt mainile cu care au furat si au adus atata suferinta in viata mea. Stiau ca sunt pisicile noastre, au vazut cu siguranta afisele si pot sa jur ca telefonul cu injuraturi a venit chiar de la domnul in cauza. Astfel de oameni nu merita nimic bun si imi pare rau ca raman nepedepsiti si cine stie cate pisici apartinand altor vecini au furat si dus departe.

 Am vrut sa impartasesc cu voi povestea regasirii Lisei pentru ca este ceva extraordinar pentru mine. A avut la inceput o privire trista insa cu timpul ne-am redescoperit iar personalitatea ei si micile gesturi pe care mi le amintesc de anul trecut au iesit la iveala. Am simtit ca ea este bine si ca o voi gasi si nu am renuntat la speranta nici o clipa. Stiu ca multa lume nu a inteles si nu va intelege vreodata lupta mea si ambitia aproape prosteasca de-a o gasi, lor le doresc doar sa cunoasca in aceasta viata cat de mult si de frumos te poate iubi un animal de companie, cat poate sa-ti ofere si sa iti schimbe viata in bine. Atunci si doar atunci, va fi clar de ce nu am renuntat la ea.

43 de comentarii

  1. Te inteleg perfect.. si pentru mine animalele sunt niste suflete la care uneori tin mai mult decat la oameni( si prin oameni nu ma refer la familie si prieteni, ci la la cei fara suflet si indiferenti)... felicitari pentru ambitia ta de ai cauta si de a nu renunta la ei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am zis ... atat zic! Sa va bucurati cat mai mult una de alta. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Camelia! Si pentru incurajarile din trecut, au cantarit mult! :)

      Ștergere
  3. Ce emotionant ai scris, evident ca mi-au dat lacrimile. Stiam ca ai gasit-o pe Lisa dar nu stiam povestea. A fost sigur un semn, unul frumos. De Petrica si mie imi este dor, tie nu vreau sa ma gandesc. Dar...ai companii alese, cand vei avea poate o curte mare si frumoasa, cine stie. Povestea cu vecinii o stiam, nu vreau sa-mi amintesc, fiecare daruieste ce are in suflet. Sper ca esti bine in general. Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, draga mea! Sunt bine, mai bine oricum, incet-incet lucrurile o iau in directia cea buna. Am 3 prieteni blanosi minunati, asa ca nu sunt niciodata singura :) Te imbratisez!

      Ștergere
  4. Speranta moare ultima si acolo unde exista credinta orice se poate intampla. Ma bucur mult ca ai gasit-o pe Lisa. Cat despre nenorocitul ala cred ca a scapat foarte usor..si cand ma gandesc cati sunt ca el in tara asta inapoiata...Pupici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Florina! Din pacate nu am putut avea vreo dovada legat de ceea ce au facut pentru ca imediat ce l-am descoperit pe Petrica, au luat si ascuns cusca. Chiar si daca ii faceam poze, nu stiu ce puteam rezolva. Ma consolez cu ideea ca am gasit-o pe Lisa, chiar daca imi pare foarte rau de ceilalti 2 pierduti anul trecut.

      Ștergere
  5. Ce poveste cu final fericit!ma bucur foarte mult ca ai regasit-o pe Lisa chiar intr-un moment greu si te astept mereu cu drag, atunci cand doresti sa impartasesti ceva cu noi,cititorii blogului tau😀

    RăspundețiȘtergere
  6. Iubesc pisicutele. Sunt adorabile.

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna,

    Din ce localitate ți-a fost luată pisica?

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc pentru răspuns...preț de câteva clipe am crezut ca este posibil sa cunosc persoana care face astfel de lucruri,de aceea am întrebat si din păcate nu înțeleg de ce atâta răutate...spune ca nu le omoară,ci le duce cât mai departe de casa in care locuiește

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e si in cazul nostru, din pacate au facut asta fara sa ne spuna "nu mai lasati pisicile in curte, ne deranjeaza, faceti ceva cu ele", nu a fost vorba de vreo discutie amiabila, pur si simplu au considerat ca e normal sa le duca departe.

      Ștergere
  9. Mă bucur din suflet ca ai găsit-o pe Lisa până la urmă,ți-am mai spus,greu de crezut dar uite,minuni se întâmplă! Mulțumesc că ne-ai împărtășit povestea,știam si eu părți din ea dar nu și acest final fericit! Și,capul sus,nu ești singură niciodată!Te îmbrățișez cu drag!:-)))🐈🐈🐈

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Gabriela! Te imbratisez ♥

      Ștergere
  10. aww, ce ma bucur pentru tine!
    si eu am doua pisici, dintre care una e din ce in ce mai libertina, nu vrea deloc sa stea in casa, ii place afara si tot timpul imi fac griji pentru ea cand nu o vad o zi. mai nou am aflat ca se duce si pe alti vecini in case: doarme, mananca..se joaca cu alte pisici ale lor. cred ca de fapt nici nu mai e a mea.. e a tuturor, dar atat timp cat e bine si fericita, e ok. pe cealalta, mai mica, nici in fata usii nu o las, sa nu se invete cu plecatu :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, Andra, imi dau seama cum e :) Asa am avut si eu un motanel libertin si al tuturor, evada tot timpul (stateam la etajul 1) si il gaseam la parterul blocului vecin unde cu siguranta cineva il hranea si rasfata.

      Ștergere
  11. Off... Ce bine ca v-ati regasit! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Deși știam din bucăți povestea, m-a emoționat foarte tare să-ți citesc toată experiența acum. Mă bucur mult că ai găsit-o pe Lisa și sper ca Petrică să fie bine!
    Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  13. O poveste minunata!! Si tu esti un om foarte frumos, sa stii. E admirabil cum nu ai incetat sa cauti pisicutele pierdute. Oricine iubeste, ar trebui sa inteleaga :)
    Sa va bucurati de toate momentele impreuna!
    Imi pare rau de Petrica.. :( Sper sa fie bine acolo si sa fie ingrijit.
    Te pup si imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Te imbratisez

      Ștergere
  14. La sufletele pereche se creeaza legaturi care depasesc gandirea umana. Si am citit cum simteai ca Lisa traieste . Sa aveti parte una de cealalta multi ani de acum incolo. Stii...eu la " motanul meu " ( e fetita cca 13 ani ) ii cumpar hrana pt pisici peste 10 ani + vitamine. Si tipa de la pet shop ma incurajeaza > Am avut pisica si de 24 de ani.
    Felicitari , suflet frumos !
    Arina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, iti multumesc si iti doresc sa te bucuri si de aceasta pisica multi, multi ani si sa fie sanatoasa! Si da, cred in aceste legaturi care sfideaza logica! :)

      Ștergere
  15. foooarte frumooosss... ma bucur ca ai reusit sa o gasesti!

    RăspundețiȘtergere
  16. Imi dau seama ce perioada grea trebuie sa fi avut. Multa putere, ma bucur ca ti-ai regasit "prietena". Esti un om bun, asa ca lucruri bune trebuie sa vina in calea ta. Numai bine iti doresc si sa recapeti energia de a scrie!
    Cris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase, Cris! Te imbratisez

      Ștergere
  17. Cum dracu' sa furi pisica omului?! Reclamatie la politie, furtul este totusi infractiune.

    RăspundețiȘtergere
  18. Ma bucur enorm, cand am citit postarea m-a invadat un val de bucurie , stiu cat de mult ai sperat sa o gasesti , te felicit pentru ca nu ai renuntat .
    Acei vecini nu sunt oameni .
    Te pup si te imbratisez .
    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet, draga mea! Te imbratisez, mi-ai lipsit! :)

      Ștergere
  19. Doar persoanele care nu au avut in viata lor un sufletel nevinovat nu pot intelege ceea ce ai simtit tu in perioadele cand iti cautai animalutele iubite. Am un motanel birmanez si o pisicuta normala darii iubesc la fel ca pe copiii mei. Te aptreciez ca iubesti aceste fiinte atat de frumoase lasate de Dumnezeu pentru a ne alina cu prezenta, joaca si nazdravaniile lor . Te pup draga mea :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase! :)

      Ștergere
  20. Povestea asta este hrana pt suflet!Îți doresc sa crezi în blog cum ai crezut în Lisa pt ca se simte ca ai avut o perioada mai grea și nu mai scrii atât de des!Noi te așteptăm cu drag înapoi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Andreea! Nu dispar de tot, promit. Doar am o perioada mai aglomerata si nu am energie pentru postari asa cum obisnuiam sa scriu. Te imbratisez!

      Ștergere
  21. Am citit pe nerasuflate postarea. Ma bucur atat de mult ca ai gasit-o, sunt sigura ca lucrurile in viata nu se intampla fara un scop. Cat despre acei vecini.... sunt de parere ca trebuia sa ii caute putin politia pe la usa, cel putin "domnului" sa ii fure cativa ani din libertate. Dar ma rog, noi nu ne ocupam cu justitia si din pacate in tara asta animalele si drepturile lor sunt subevaluate.
    Imi pare rau sa aud ca treci printr-o situatie dificila, te inteleg deplin. Intr-o situatie extrem de asemanatoare sunt si eu si simt ca sunt intr-o bucla aglomerata de nu stiu cate luni. Tot ce iti pot spune este sa tii capul sus, pentru ca esti o persoana speciala si frumoasa. Te pup si iti promit ca o sa incerc sa revin cat de des pot pe la tine pentru ca am fost cam absenta (cam de peste tot...) . Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andra, te imbratisez si iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Tin pumnii ca si la tine sa treaca repede perioada aceasta mai dificila si sa urmeze una senina, lipsita de griji! :) Te pup

      Ștergere

Feedback-ul tau ma bucura foarte mult!
I'd love to know your thoughts on the subject! :)